FENOMEN.  În 22 septembrie, la ora 15:44, a avut loc echinocțiul de toamnă, marcând începutul oficial al toamnei astronomice în România și în întreaga emisferă nordică. Acest moment, în care ziua și noaptea au durate egale, este un fenomen cosmic ce are loc de două ori pe an: o dată în martie, la echinocțiul de primăvară, și o dată în septembrie, la echinocțiul de toamnă.

De acum înainte, zilele vor deveni treptat mai scurte, iar nopțile mai lungi, pe măsură ce ne apropiem de solstițiul de iarnă din 21 decembrie. Această schimbare în duratele zilei și nopții este cauzată de înclinarea axei Pământului în raport cu orbita sa în jurul Soarelui. În emisfera nordică, lumina solară ajunge într-un unghi din ce în ce mai mic, iar acest lucru aduce temperaturi mai scăzute și tipicele caracteristici ale toamnei – frunze colorate, brume matinale și o atmosferă mai răcoroasă.

În contrast, în emisfera sudică, echinocțiul de astăzi marchează începutul primăverii astronomice, când zilele devin mai lungi și natura începe să înverzească.

Din punct de vedere cultural și tradițional, echinocțiul de toamnă este asociat cu sărbători și obiceiuri care marchează sfârșitul recoltelor și pregătirea pentru iarna care urmează. În multe culturi, acest moment simbolizează un echilibru între lumină și întuneric, între muncă și odihnă.

De asemenea, această tranziție către toamnă influențează și ritmul biologic al oamenilor, fiind un moment de schimbare care afectează atât dispoziția generală, cât și ciclurile de somn. Lumina solară redusă poate determina o scădere a producției de serotonină, influențând starea de spirit, motiv pentru care unii oameni se simt mai melancolici odată cu venirea toamnei.

Toamna astronomică este un prilej de a observa mai atent schimbările din natură și de a reflecta asupra ciclurilor anuale ale vieții și ale timpului.